O persoană caută nod în papură. Problema cea mai mare este faptul că eu consider că nu i-am făcut nimic rău în viaţă ei/persoanei. Această persoană susţine sus şi tare că tot ce fac eu este de rahat. Îmi strică imaginea acolo unde poate. Vreau să înţeleg de ce o face şi unica explicaţie care îmi vine în cap este faptul că ea este invidioasă. Nu aş vrea să cred aceasta căci statutul acestei persoanei este mai înalt, respectiv consider că ea are suficientă luciditate ca să analizeze lucrurile la rece şi să fie obiectivă. Or, fiind deja obiectivă şi ponegrind lucrul meu înseamnă că ceva eu nu înţeleg sau nu cunosc.

Prietenii ştiu că atunci cînd am ceva de spus, eu o fac foarte direct şi nu mă ascund după prea multă diplomaţie. Mă gîndesc la 3 soluţii. Fie îi scriu un e-mail pe privat şi o întreb: «Ce ai omule cu mine?», fie public un articol pe blog şi iar întreb: «Ce ai omule cu mine?», fie îi dau pace şi o pun la categoria fanilor mei înrăiţi.

În management nu îmi place cînd ai de ales între 2 soluţii echivalente. Adică chiar nu ştii care dintre ele este mai bine să o aplici. Aş vrea să rezolv cumva conflictul şi nu vreau să îl alimentez. Cel puţin aş vrea să ştiu ce i-am făcut rău, ca să fiu mai precaut în viitor cu alte persoane. O scrisoare pe privat şi/sau un articol pe blog ar putea rezolva situaţia dar ar putea şi să o înrăutăţească. Totul depinde de atitudinea persoanei respective şi chiar nu pot presupune care va fi ea. Pe de altă parte, păstrarea situaţiei curente nu face altceva ca în timp conflictul fie ia o amplitudă mai mare, fie se uită. Eu iar nu pot presupune ce se va întîmpla.

Shit, nu îmi place cînd ai de ales între 2 soluţii echivalente.