Azi am avut primul examen de stat. Acesta este motivul pentru care nu am scris nimic pe blog timp de aproape 2 săptămîni. În ultimele zile chiar am dispărut şi de pe Twitter.

Între timp (Twits lipsă):

• am fost la ambasada Poloniei de 3 ori (abia azi mi-au acceptat dosarul).
• am scris peste 85 mii de caractere pentru teza de licenţă.
• am fost practic nevoit deja să citesc “Cum se face o teză de licenţă” de Umberto Eco.
• am dormit doar cîteva ore în ultimele nopţi.
• vineri seara şi sîmbătă am participat la un training cu un expert internaţional în domeniul vînzărilor.
• ieri am găsit timp şi am jucat şi fotbal.

După toate aceste lucruri, azi mi-am pierdut concetrarea. Mai am o sarcină pe lista de azi, pe care mă apuc acum de ea. Şi după, mă duc să mă odihnesc.

Am luat locul I la Blogovăţ, categoria “Blog de Specialitate”, în opinia vizitatorilor şi blogherilor. Mulţumesc tuturor celor care au votat.

La aceeaşi categorie, Alexandru Culiuc a fost desemnat de juriu, ca şi câştigător al categoriei. (continuare…)

Intru pe Facebook doar o dată pe săptămînă, sau chiar mai rar. Cînd se adună o listă rezonabilă de request-uri (ba de join causes, ba de prietenii), aproape aliatoriu dau ignore/accept. Pe odnoklassniki.ru nici nu am cont creat.

Azi am primit o invitație de mă joca în Yoville. Este un joc on-line, o comunitate, un yes.md pe Facebook. Fiecărui participant i se oferă posibilitatea să-și desenezeconfigureze așa cum vrea să arate în acest sat virtual. Jocul în sine, nu m-a atras. Dar mi-a plăcut anume configuratorul prin care îți realizeazi personajul. Practic, poți selecta forma feței, culoarea pielii, coafura, culoarea părului, culoarea ochilor, sprîncenele, buzele, hainele în care te îmbraci.

Pentru mine a fost ca și o provocare. Voi putea face o ilustrație apropiată look-ului meu natural sau nu? (continuare…)

Google indexează foarte bine tag-urile pe blog-uri. Aşa că atenţie cum le folosiţi. Dacă veți căuta în Google “site:galusca.com” veţi vedea că Google a indexat mult mai bine paginile cu tag-uri, faţă de paginile cu articole/conţinut. Ceea ce este cam greşit. În orice caz, astfel am aflat că Google are indexate 190 de pagini pe blog-ul meu. Dacă mă gîndesc că la moment am 68 de articole şi 5 pagini publicate, mi se pare binişor. (continuare…)

Acesta nu va fi un articol despre Soul ca stil de muzică.

În fiecare zi îmi conectez iPod-ul şi ascult muzică. Vin cu o mai bună dispoziţie la lucru. Ceea ce îmi place la iPod este faptul că face automat sincronizare cu cele mai ascultate piese din Playlist-ul din iTunes (dacă pe HDD ai mai multă muzică decît ar încăpea în iPod). Pe lîngă faptul că a salvat o parte din timpul meu, căci nu trebuie să stau eu manual şi să mă gîndesc ce muzică să pun acolo, rezultatul obţinut chiar este foarte bun. Cînd ascult muzică din computer mult mai des schimb la următorul cîntec, decît cînd o fac de la iPod. (continuare…)

White MacBook, 4GB RAM, 250GB HDD, 2.4GHz Intel Core 2 Duo, 13 inchi.
Este cel mai puternic laptop la care am stat vreodată.

Nu. Nu lansăm un nou produs media de la NMG. Dacă vă interesează soarta lui, vă pot spune că am putea să-l lansăm chiar peste cîteva zile, dar așteptăm un moment mai prielnic pentru lansări. (continuare…)

O persoană caută nod în papură. Problema cea mai mare este faptul că eu consider că nu i-am făcut nimic rău în viaţă ei/persoanei. Această persoană susţine sus şi tare că tot ce fac eu este de rahat. Îmi strică imaginea acolo unde poate. Vreau să înţeleg de ce o face şi unica explicaţie care îmi vine în cap este faptul că ea este invidioasă. Nu aş vrea să cred aceasta căci statutul acestei persoanei este mai înalt, respectiv consider că ea are suficientă luciditate ca să analizeze lucrurile la rece şi să fie obiectivă. Or, fiind deja obiectivă şi ponegrind lucrul meu înseamnă că ceva eu nu înţeleg sau nu cunosc.

Prietenii ştiu că atunci cînd am ceva de spus, eu o fac foarte direct şi nu mă ascund după prea multă diplomaţie. Mă gîndesc la 3 soluţii. Fie îi scriu un e-mail pe privat şi o întreb: «Ce ai omule cu mine?», fie public un articol pe blog şi iar întreb: «Ce ai omule cu mine?», fie îi dau pace şi o pun la categoria fanilor mei înrăiţi.

În management nu îmi place cînd ai de ales între 2 soluţii echivalente. Adică chiar nu ştii care dintre ele este mai bine să o aplici. Aş vrea să rezolv cumva conflictul şi nu vreau să îl alimentez. Cel puţin aş vrea să ştiu ce i-am făcut rău, ca să fiu mai precaut în viitor cu alte persoane. O scrisoare pe privat şi/sau un articol pe blog ar putea rezolva situaţia dar ar putea şi să o înrăutăţească. Totul depinde de atitudinea persoanei respective şi chiar nu pot presupune care va fi ea. Pe de altă parte, păstrarea situaţiei curente nu face altceva ca în timp conflictul fie ia o amplitudă mai mare, fie se uită. Eu iar nu pot presupune ce se va întîmpla.

Shit, nu îmi place cînd ai de ales între 2 soluţii echivalente.