Am găsit un articol interesant pe AdAge: “10 Reasons Your Company Shouldn’t Blog“. Mie mi s-au părut de fapt argumente destul de slabe. Așa că decis să aduc anumite contra-argumente.

“1. The blogs most companies want to create are guaranteed to join the 900,999 out of every million blogs with no readers. Why? They’re boring.”

Corect, sunt foarte multe blog-uri care au conținut plictisitor. Dacă să gîndim în acest mod, ar ieși că companiile în general nu ar trebui să aibă prezență on-line. De ce? Păi internetul este plin de gunoi. Și acum dacă îți lansezi un site al companiei tot gunoi va fi? Faptul că sunt multe blog-uri plictisitoare nici pe departe nu are cum influența felul cum va fi blog-ul companiei tale. Dacă îți propui să-l faci interesant, atunci el va fi interesant. Dar dacă îl faci numai pentru a fi și a bifa un obiectiv de marketing, atunci vor fi 900,999 + 1 de blog-uri plictisitoare.

2. A blog has to have a personal voice. If you sound like a corporate drone, nobody will read your blog.

Cred acum că și la nivel internațional, nu numai în Moldova, sunt mai multe accepțiuni a termenului “blog”. Eu cred că “blog” este în primul rînd o platformă, chiar concept dacă vreți. Și deja ține de fiecare entitate în parte dacă poate sau nu să folosească această platformă. Nu doar blogurile scrise de tehnicieni sau studenți sunt “blog-uri”. A trecut această etapă. Da, în general “blogul” ar trebui să aibă “personal voice”. Și de ce o companie nu și-ar putea permite acest “personal voice”? Cunosc și urmăresc suficiente blog-uri corporative care sunt destul de personale (doar 2 exemple: TreeWorksBlog și Kinecto Blog). Acest web2.0 schimbă comunicarea în general. Stilul corporativ (unidirecțional, rigid, oficial, diplomat) devine web2.0 (bidirecțional/discuție, deschis, simplu, personal). Fie compania cît de mare nu ar fi, dar la un moment dat, cred că toate vor trebui să comunice personal. Google, Microsoft, General Motors, Sony toate au blog-uri corporative și sunt printre cele mai mari companii din lume. Nu mă miră cînd văd companii care în loc de site prezentațional își lansează blog-uri. Este ceva normal. Ori în viitor companiile vor începe să-și dezvolte site-uri/blog-uri. Va fi o platformă nouă. Pe de o parte vor fi pagini unde vizitatorii vin cu conținut, pe de alta sunt și pagini mai oficiale plasate. Un exemplu este Art.Lebedev. Pe de o parte este site oficial dar pe altă parte ei au Kodostvo, în special secțiunea Business-Lynch, care are elemente de web2.0. Deci eu nu văd motiv de ce o companie nu ar putea avea “personal voice”.

3. You need original content. The blogosphere is too much of an echo chamber already. What can you add that/s original? Or significantly better than anything else in your niche?

Conținut original se ia din evenimentele interne ale companiei. Doar pe un blog corporativ în primul rînd se va scrie despre compania dată. Așa că riscul unui conținut care mai poate fi găsit undeva este mai mic chiar decît la blog-urile personale. Știm că sunt foarte mulți blogheri care folosesc copy/paste. Bine, este metoda lor de a folosi platforma/conceptul de blogging. Cînd faci un blog corporativ acest lucru practic nu se întîmplă, așa cum, cel mai probabil vor fi abordate subiecte interne din companie. Așa că mai departe totul depinde de abilitățile de scriere a editorului. Și conținutul va fi original și nemaiîntîlnit în tot internetul plin de gunoi.

4. Blogging takes time — lots of it. Let’s even say a CEO is a great writer, who enjoys researching and crafting posts. And let’s say he or she will write about what people want to hear about and not just write about what the company wants to say. And they he/she is willing to update a few times a week. All of that takes anywhere from two to four hours a post.

Aici deja nu mai înțeleg. Care este subiectul: “Ar trebuie sau nu ca o companie să blogheze” sau “Ar trebuie sau nu ca CEO-ul unei companii să blogheze”? Niciodată nu am spus că dacă o companie are un blog corporativ este imperial și obligatoriu ca anume CEO-ul să plaseze textele. Ori pentru un blog corporativ de calitate trebuie angajată o persoană specializată, care ar lucra în departamentul marketing. Dacă se vrea un blog al CEO-ului (așa cum fac partidele la noi, adică liderii partidelor au blog-uri mai mult sau mai puțin personale), atunci iarăși nu văd problema angajării unui editor, dacă se vrea cu adevărat ca un blog să dea rezultate (doar nu credeți că politicienii își plasează siguri textele pe blog). Înșuși McCain, candidat la Casa Albă a recunoscut că nu folosește PC-ul, decît de 1-2 ori pe săptămînă pentru un 1-2 email-uri. Cine atunci credeți că îi scrie textele pentru blog, YouTube, MySpace, FaceBook – el avînd cont în toate acestea.

5. You need to read constantly to be a good blogger. That includes blogs, but also media outside the blogosphere — feeds, forums, mainstream media — so you can keep your readers informed about your topics.

Din cauza aceasta și ar trebui o persoană responsabilă de blog.

6. A blog is not a substitute for a marketing campaign. It is simply a potential part of corporate communications.

Foarte corect, dar acesta nu este un argument de ce nu trebuie să-ți faci un blog. Așa cum blogul este “simply a potential part of corporate communications”, exact așa trebuie folosit căci it stills remains “simply a potential part of corporate communications”. Și dacă nu îl folosim, atunci este o oportunitate pierdută.

7. A blog is not a substitute for advertising — if you need to fill a new hotel, or sell a product by a certain date, advertise.

Iarăși, acesta nu este un argument de ce să nu-ți faci blog. Poate autorul vrea să insinueze că blog-urile nu vînd. Bine, dar tot el spune că acesta este “potential part of corporate communications”. Cred că blogging poate fi comparat cu acțiunile de PR. Deci ele nu vînd direct produsul, dar adaugă valoare brand-ului tău. Un blogging de succes ar putea să contribuie substanțial la construirea unui brand.

8. A blog is not a quick fix — the results come in the long term, the same way they do with PR.

Perfect. Cred că autorul ar trebui să citească “The Fall of Advertising and the Rise of PR“.

9. Blogs are not cheap. A good one requires skilled programming to set it up, a professional graphic designer to make it part of your corporate identity, a talented and dedicated writer or editor, full-time.

Toate acestea nu sunt cheltuieli mari. Cu 400 euro poți să începi să bloghezi. Și aceasta include deja design, programare, domain, hosting. Dacă ai decis să angajezi pe cineva, atunci deja depinde de salariul la care ajungeți. Chiar și așa, întreținerea unui blog costă mult mai puțin decît celelalte metode de comunicare a brand-ului (TV, panotaj, plasament de bannere on-line și chiar acțiunile de PR). Așa că nu știu cum s-a ajuns la concluzia că blogurile nu sunt ieftine. Dar care altă metodă de promovare este mai ieftină?

10. You need to drive traffic to a blog. There are many ways to do that. All of them require time, effort and money. Ways to drive traffic to a corporate blog include:

• Advertising on blogs, where you can be incredibly niche specific and cost-effective; buying Google keywords; and including your URL in traditional and online advertising.
• Promotion — you can drive traffic to a blog with skillful promotion though other blogs, by becoming a respected part of social networking communities frequented by your customers; with contests, viral marketing, and the use of a variety of Web 2.0 promotional methods discussed frequently here and in other blogs that cover social media marketing.

Aici nu am să dezbat mult, căci la această temă este un capitol aparte în cartea “Blog Marketing“. Așa că dacă cineva caută metode de promovare a unui blog, citiți cartea. Doar vrea să spun că nu am vazut niciun blogger de succes să cumpere cuvinte prin AdWords (doar politicienii, dar ei nu sunt bloggeri de succes). Un blog corporativ nu are are nevoie de trafic mare, are nevoie să fie constant și consecvent, apoi traficul va apărea. Este un drum lung, interesant și care aduce valoare brand-ului tău.

Concluzie: Companiile trebuie să-și facă blog-uri corporative, chiar angajînd pe cineva în acest sens.