Citind cartea “Politica 2.0 08. Politica marketingului politic” scrisă de Sorin Tudor, putem deduce cît de important este rolul marketingului politic şi implicit al consultanţilor politici.
Mai întîi despre autor. Sorin Tudor este un consultant politic, deţine şi blog. Este unul dintre puţinele blog-uri pe teme politice pe care le urmăresc, anume din motiv că dumnealui scrie mai mult despre “marketing politic” şi nu “politică”. Sorin Tudor a lucra jurnalist, în PR, apoi a predat cursul de Relaţii Publice şi Advertising la Facultarea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Acum este managing director al Project 365 Communication, companie ce are drept domenii de expertiză marketing politic, relaţii publice, comunicare.
Din momentul în care a apărut postarea pe blog-ul lui Sorin Tudor despre lansarea acestei cărţi, eu am ştiut că o voi citi. Căci în Moldova, real, nu avem specialişti de marketing politic, iar dacă sunt – nimeni nu îi cunoaşte. Or, această carte anume acest lucru şi demonstează: consultanţii au o rol important în “industria” politicii. Plus, eu mereu am spus că politica este un teren al marketingului. Aşa cum trebuie să poziţionezi un produs (cola, servicii telefonie mobilă), tot aşa trebuie să poziţionezi un politician. Chiar lucrul la al doilea este mai greu, căci politicienii au “suflet, familie, trecut dubios” şi practic “niciodată nu există #2″ (citate din carte). Vom citi despre consultantul politic, care lucrează pentru mai mulţi candidaţi/partide concurente și este privită situația ca o normalitate. Aceasta nu îl face părtinitor pe consultant. El îşi face job-ul. Ceea ce în Republica Moldova ar fi de neconceput. Ţi se pune o ştampilă în frunte şi gata. Poţi să uiţi de alţi clienţi.
Această carte are un stil light de citire. Fiind scrisă de un blogger, parcă împrumută acest stil de scriere. În carte s-a pus accent inclusiv pe new-media (internet, sms). Au fost aduse cîteva exemple, care în Moldova fie încă nu au fost implementate, fie am început destul de ambiguu. Din punct de vedere al culturii politicii, România este la o etapă mai avansată. Exemplu poate servi chiar cazul recent cu sms-urile electorale. Dacă în acestă campanie electorală primim cu reticență și repulsie primele sms-uri electorale (aşa cum s-a întîmplat de altfel şi în România în trecut), acolo ele deja au intrat în normalitate acum (ceea ce la sigur va urma să se întîmple şi în Moldova).
Cartea mi s-a părut puțin tedențios scrisă pro-PSD România, anume din motivul că s-a trecut foarte repede peste exemplu campaniei on-line a lui Băsescu în 2004, care, după părerea mea, ar fi meritat o analizăm mai amplă. Dar în general au fost oferite exemple de succes și eșec din partea tuturor partidelor care contează în România. Am înțeles astfel, de ce PD-L mai degrabă a pierdut alegerile uninominalului sau Sorin Oprescu a cîștigat primăria București. Se știe că electoratul din Republica Moldova este mai degrabă unul pro-Băsescu, deci pro-PD-L. Respectiv, mi-a fost destul de folositor să citesc aceste capitole.
“Politica 2.0 08″ mai conține o secţiune aparte despre blog-urile politicienilor, destul de importantă pentru noi, ca și instituție media, care am conceptul cele mai multe blog-uri politice din Moldova (sergiumocanu.md, pavlicenco.md, anatolpetrencu.md, leonidbujor.md and counting…). Undeva, am înțeles că suntem pe calea cea dreaptă.
Această carte trebuie citită de persoanele implicate cel puțin tagențial de politică: oamenii din partid care construiesc și implementează strategii de comunicare a partidului, agenții de publicitate/pr care lucrează cu partide politice, orice persoană care vrea să se implice în politică.
