Ideea este mai veche. Se vinde doar un produs pe zi la un preț foarte/relativ mic. Vedem implementată această idee afară (1 2 3), dar și în România (1 2 3). După ce am citit un articol despre această idee am fost sceptic de viitorul ei. Eu gîndesc așa: dacă este cineva care poate vinde un produs la un preț super-mic, aceasta înseamnă că este fie producător, fie distribuitor exclusiv. Așa cum majoritatea exemplelor prezentate nu sunt nici una și nici alta, înseamnă că în joc pot mereu intra magazine de tip Wal-Mart („we sell for less”, mai nou „Save money. Live better.” ), care anume aceasta și caută, să vîndă cît mai ieftin. De exemplu, o cartelă de reîncărcare la telefon mobil în general costă 10$, pe site-ul operatorului 10$ + taxe, iar la Wal-Mart 9.86$ + taxe. Aceeși situație cu iPod. Pe Apple.com costă 299$, la Wal-Mart 297.88$ și îți oferă un gift-card de 30$.

Revenind, spuneam că nu sunt sigur cum poate fi menținut prețul mic dacă mereu este riscul ca distribuitorul să poată oferi cu un preț și mai mic, sau cu același preț dar are și o ofertă mai bogată. Și atunci capacitatea de vînzare a retail-ului (Wal-Mart) este mult mai mare, produsele pot fi cumpărate zilnic la cele mai mici prețuri și poți selecta culoarea, accesorii.

În orice caz, eu le urez succes persoanelor care au lansat acest proiect.