Eram copil. Apreciam foarte mult produsele Sony. Sloganul lor - It’s a SONY - m-a vrăjit de pe atunci. Îl consider al doilea cel mai bun din lume, la categoria sloganelor liderilor de piață. Pe primul nu îl voi schimba degrabă - Connecting People. La categoria companiilor numărul 2 de pe piață, cel mai bun slogan este „We try harder”.
Bun. Mi-a plăcut SONY pînă la momentul cînd au intrat pe piața telefoniei mobile cu vestitele J5 și J7. Dar aici eu am alt favorit - NOKIA. Și astfel am înțeles diferența dintre marketing-ul occindental față de cel asiatic.
În Japonia, Korea de Sud, China, India sunt corporații foarte mari (care au bugete mai mari decît toată țara noastra). Aceste corporații au puterea de a controla toată economia țării. De exemplu, în Coreea de Sud aceste companii se numesc „CHAEBOL” și sunt doar 6 la număr: Daewoo, Hyundai, Samsung, LG, SSangyong, SK Corporation. Acestea controlează comunicațiile, industria metalurgică, constructoare de mașini, electrocasnice, exporturile, serviciile financiare din țară.
Companii ca Hyundai sunt prezente în toată gama de mașini, camioane mici și mari, vapoare, satelit, televizoare, telefoane mobile, accensoare, turism și lista nu se oprește aici; situație similară majorității companiile asiatice.
Aceasta are o logică. Toate marile corporații asiatice au fost fondate în 18xx, pînă la al doilea război mondial și au avut la bază un om/familie. Aceștea acumulau o avere și banii îi reinvesteau în alt domeniu. Puțini oameni/muncitori au avut ocazia să investească. Ei mereu rămîneau angajați, iar patronul deschidea afacere după afacere. Succesul era garantat căci concurența era încă slabă, produsele de calitate satisfăcătoare și ieftine la nivel de piață globală. În toate afacerile de familie este o simpatie aparte față de companie/tradiții/brand. Căci brand-ul în sine reprezentă familia și este păcat mare să-l modifici, să lansezi un alt brand sau să vinzi ceva din el. Din această cauză avem companii cu produse diferite dar același nume.
Europa și America a cunoscut o altă cale. Afacerile mari au fost făcute între prieteni, nu între membrii familiei. Aceștia, dacă doreau să atragă investiții suplimentare, vindeau o parte din acțiuni la bursă, atragînd noi acționari. Lucrurile se diversifică și investitorii-proprietari sunt mai „răi”. Adică, dacă o anumită activitate nu aduce venitul dorit, ea este închisă, vîndută, reorganizată.
Putem menționa aici istoria NOKIA. Compania producea inițial hîrtie igienică. Apoi s-au extins la cîteva electrocasnice, cabluri, biciclete, cauciucuri la mașină, computere, generatoare de curent electric. În momentul în care au descoperit o piață nouă - telefoanele mobile, au vîndut tot ce au avut. Banii obținuți iau investit în această tehnologie și acum produc doar telefoane mobile și stații GSM - sunt lideri mondiali.
Deci, companiile asiatice tind să pună același nume peste toate produsele companiei, iar cele occidentale mai degrabă preferă brand-uri separate. Undeva citisem (acum din păcate nu găsesc adresa) că rata de profit a top100 companii din America se apropie de 8%, iar la top100 companii din Asia - 1-2%. Poate din această cauză, pentru prima dată în istorie, CEO la Sony este un străin (britanic).
Așa că revenim la J5 și 3310.
NOKIA este telefon mobil. Noi spunem: „Dute la magazin și cumpără-ți o NOKIA”. Și toată lumea înțelege ce spunem. Dar dacă spunem să cumpărăm un SONY? La ce ne referim de fapt? În minte lumea înțelege: „telefon mobil = NOKIA”, și cînd apare Sony cu un produs similar, eu mă gîndesc: „Nuuuu, eu dacă doresc să-mi cumpăr televizor sau centru muzical îmi voi lua SONY, dar dacă doresc telefon mobil, atunci, normal, îmi iau NOKIA”. Cam așa se rezumă comportamentul consumatorilor în toate categoriile. Dacă vreau o mașină luxoasă îmi voi lua Mercedes sau BMW, nu Hyundai Azera.
Aș putea spune că SONY a făcut un pas foarte corect cînd a unit divizia de producție a telefoanelor mobile cu cea a Ericsson. În primul rînd este o excepție frumoasă de la regula „Two losers don’t make a winner”, în al doilea rînd, brandul nou-obținut poate concura cu succes cu NOKIA.
Și se mai întîlnesc istorii de succes, atunci cînd Toyota produce Lexus sau Honda - Acura. Brand-uri de lux a aceleași companii.
Întrucât asiaticii au o capacitate foarte mare de a învăța lucrurile din mers, cred că în viitor ne vom trezi cu mai multe ramuri rebrand-uite a companiilor din Asia.
